CIOC¹ interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită zgomotul produs de lovituri (repetate) într-un obiect sau într-un material dur. - Onomatopee.
Sursă : DEX'98 (37235)  - IoanSoleriu

CIOC², ciocuri, s.n. 1. Partea anterioară, terminală, lunguiaţă si cornoasă a capului păsărilor, care înlocuieste sistemul dentar; plisc, clonţ. ♦ Cantitatea de lichid sau de hrană care încape o dată în cioc (1). ♦ Fig. Gură a omului. 2. Parte sau prelungire ascuţită a unor obiecte; capăt, vărf (ascuţit). 3. Barbison, ţăcălie. ◊ Expr. (Arg.) A pune ciocuri = a minţi sau a deforma realitatea. 4. Compuse: ciocul-berzei = plantă erbacee cu frunzele păroase, adânc crestate si cu flori violete-purpurii (Geranium pratense); ciocul-cucoarei = mică planta erbacee cu tulpina păroasă întinsă pe pământ, cu frunze compuse, flori rosii, roz sau albe si fructe lungi, asemănătoare cu un cioc (Erodium cicutarium); cioc-întors = pasăre călătoare cu penajul alb pătat cu negru, cu ciocul lung, subţire si usor arcuit în sus, cu picioarele înalte (Recurvirostra avosetta). - Cf.alb. ~cok, rom. cioc¹.
Sursă : DEX'98 (37236)  - IoanSoleriu

CIOC s. v. ciorap, măsea.
Sursă : Sinonime (177154)  - siveco

CIOC s. 1. clonţ, plisc, (înv. si reg.) rost, (reg.) cioclonţ, ciup, clanţ, clobanţ, flisc. (~ al unei păsări.) 2. (prin Transilv. si Ban.) tic. (~ al găinii.) 3. barbison, bărbuţă, ţăcălie, (franţuzism rar) barbisă. (Un domn care poartă ~.) 4. v. vârf. 5. v. căpăţână. 6. (BOT.) ciocul-berzei = a) (Ge-ranium pratense) greghetin, (Bucov.) săgeţică, (Mold.) pliscul-cucoarei; b) (Geranium lucidum) (reg.) pliscul-berzei, pliscul-cocorului, pliscul-cu-coarei; ciocul-cucoarei (Erodium cicutarium) = pliscul-cocorului, pliscul-cucoarei, (reg.) bănat, cucute (pl.), cumătră, greghetin, ciocul-berzei, clonţul-cocostârcului, floarea-vinului, pliscul-ber-zei. 7. (ORNIT.) cioc-întors (Recurvirostra avosetta) = năvodar, (reg.) săbiuţă. 8. (MED.) cioc de papagal v. osteofit.
Sursă : Sinonime (177153)  - siveco

CIOC interj. toc! (~!, ~! se aude la usă.)
Sursă : Sinonime (177152)  - siveco

cioc/cioc-ci'oc interj.
Sursă : DOR (232387)  - siveco

cioc s. n., pl. ci'ocuri
Sursă : DOR (232389)  - siveco

CIOC² ~uri n. 1) (la păsări) Formaţie cornoasă care constituie o prelungire a gurii; plisc; clanţ. ◊ ~ul-berzei plantă erbacee mirositoare, cu tulpina erectă, cu frunze digitat-lobate si cu fructul o capsulă. ~-întors pasăre migratoare acvatică, de talie mare, cu plisc subţire, întors în sus, cu picioare lungi si cu penaj alb-negru. 2) fig. Parte terminală alungită si ascuţită a unui obiect; vârf. 3) Barbă mică si ascuţită, lăsată să crească numai pe vârful bărbiei; barbison; ţăcălie. Om care poartă ~. 4) Gură subţiată si alungită a unui vas. 5) depr. Gură a omului. /Cuv. autoht.
Sursă : NODEX (327908)  - siveco

CIOC¹ interj. (se foloseste, de obicei repetat, pentru a reda zgomotul produs de loviturile scurte, sacadate într-un obiect tare). /Onomat.
Sursă : NODEX (327907)  - siveco